MARȚIAN NEGREA (1893 – 1973) – COMPOZITOR, PROFESOR ȘI DIRIJOR ROMÂN
Născut la Sibiu în anul 1893, Marțian Negrea și-a început studiile la Seminarul Andreian din oraşul natal, unde l-a avut printre dascăli pe compozitorul şi dirijorul Timotei Popovici. Ca student, a fost membru al corului societății Astra şi dirijor al corului Uniunii Meseriaşilor Români din Sibiu, viața muzicală bogată a oraşului trezindu-i, în acelaşi timp, pasiunea pentru compoziție.
După încheierea primului război mondial, a devenit student la Akademie für Musik und darstellende Kunst din Viena, unde a luat contact cu marea tradiție muzicală germană, dar şi cu tendințele postromantice ale vremii, trăsături specifice limbajului componistic de mai târziu. Reîntors în țară, compozitorul a desfăşurat o activitate didactică bogată, ca profesor de armonie, polifonie şi compoziție, atât la Conservatorul din Cluj (1921-1941), cât şi la cel bucureştean (1941-1963).
Din punct de vedere al activității componistice, Marțian Negrea, stins din viață în anul 1973, s-a impus în istoria muzicii drept un important reprezentant al şcolii muzicale româneşti, el reuşind să combine în lucrările sale elemente specifice gândirii impresioniste franceze şi neoromantismului german cu cele care caracterizează melosul popular românesc.
Compoziții:
Muzică de cameră:
- Cvartet de coarde, op. 17, 1949
- Suita pentru clarinet și pian, op. 27, 1960
- Martie și Ghețarul, piesă pentru flaut inspirată de un poem de Lucian Blaga,
- Piesa “Ghețarul de la Scărișoara” pentru clarinet și pian
Pian solo:
- 3 Miniaturi pentru pian, pentru copii: Melc, melc codobelc; Dans românesc; Văleanca [1920 – 1945]. – Durată: 4′ ; București: Editura Didactică și Pedagogică , 1963
- 3 Schițe românești pentru pian: Cîntec de leagăn; Nocturnă; Din munți [1920 – 1945]. – Durată: 11′ 45; Revista de Muzică și Poezie , 1936 . – nr. 7; București: Editura Societatea Compozitorilor Români, 1946
- Canoane, preludii, corale, fugi, op. 2. – 1919
- Rondo pentru pian, op. 4- 1920. – Durată: 8′ ; Cluj: Editura autorului, 1922
- Impresii de la țară, op. 6, suită pentru pian: Preludiu; A fost odată; Fusul; Jocul ielelor; Sara-n poartă; Alunelul – 1921. – Durată: 14′ 30; București: ESPLA, 1957; București: Editura Muzicală, 1966
- Sonată pentru pian, op. 5, în Sol major- 1921. – Durată: 12′
- Sonatină pentru pian, op. 8, în la minor: Allegro moderato; Variațiuni la cîntecul „Foaie verde trei bujori”; Allegro – 1922. – Durată: 15′ 10; București: Editura Societatea Compozitorilor Români, 1924; București: Editura Muzicală, 1959
Muzică simfonică:
- Simfonia primăverii, op. 23, 1956;
- Concert pentru orchestră, op. 28, 1963
- Suita simfonică Povești din Grui, op. 15
Muzică vocal-simfonică:
- Recviem, op. 25, 1957
„Requiem Parastas pentru solişti, cor şi orchestră” este o operă de inspiraţie neoclasică şi este considerată cea mai importantă lucrare a compozitorului Marţian Negrea, precum şi o operă fundamentală a muzicii româneşti, aflată la intersecţia inedită dintre tradiţia veche românească şi tradiţia europeană cultă. Fiind interzis de cenzură, Requiem Parastas a fost prezentat pentru întâia oară în faţa publicului pe 14 decembrie 1990, la Filarmonica de Stat „Transilvania” din Cluj-Napoca, fiind considerat un spectacol înălțător.
Muzică de film:
- Prin Munții Apuseni, op. 20, 1952
Operă:
- Marin Pescarul, op. 12, 1933 (cu libretul inspirat din nuvela Păcat boierescde Mihail Sadoveanu)
